copulator
cōpŭlātor, ōris, m. [copulo],
- a connecter, binder (late Lat.), Jul. Val. Rer. Gest. Alex. M. 1, 7.
cōpulātor, ōris, m. (copulo), der Verknüpfer, Verbinder, Iul. Val. 1. 15 p. 26, 3 K.: c. coniugum, Augustin. de nupt. et concup. 2, 9 u.a.
cōpŭlātŏr, ōris, m. (copulo), celui qui unit : J. Val. 1, 7 ; Aug. Nupt. 2, 9.