dialectos
dĭălectos or -us, i, f., = διάλεκτος,
- a dialect, Suet. Tib. 56.
dialectos, ī, f. (διάλεκτος), die Mundart, der Dialekt, Doris, Suet. Tib. 56: Aeolica, Ter. Maur. 649.
dĭălectŏs (16) (-us), ī, f. (διάλεκτος), dialecte [langage particulier dʼun pays, modification de la langue générale] : Suet. Tib. 36.